Templul Mare din Vatra Dornei, așa cum se numește oficial sinagoga, a fost construit de comunitatea evreiască locală între 1898 și 1902.
Conform unui recensământ din 1880, evreii reprezentau 12,5% din populație, având școli private, afaceri și centre de ajutor pentru nevoiași. În perioada interbelică orașul a primit un număr mare de evrei plecați din nordul Bucovinei și Basarabia, procentul ajungând la aproape 25%.
În octombrie 1941 un număr de 2650 de evrei din Vatra Dornei și împrejurimi au fost duși de soldați la gară și îmbarcați în trenuri cu destinația Transnistria, în oraș rămânând doar 21 de evrei, conform unui registru din 1942.
După 1945 au revenit o parte dintre fugari și supraviețuitori, însă comunitatea nu mai reprezenta nici jumătate din cât era înainte de război. În 1989 mai locuiau în Vatra Dornei doar câteva sute de evrei, care au emigrat în Israel la scurt timp după Revoluție, în 2006 rămânând doar 13.
Rămas în paragină, templul a fost spart în 2002 și acoperit cu tablă în 2009, pe cheltuiala primăriei. Astăzi clădirea încă pare destul de solidă, dar ușile sunt vechi și putrede iar acoperișul lasă apa să se infiltreze. Din această cauză, o bucată de tavan s-a prăbușit în interior, avariind și altarul bogat ornamentat.
Există două intrări ce duc la etaj, unde era biroul rabinului și alte trei intrări ce duc la parter. Singura ușă deschisă ducea la scările către etaj și mansardă, așa că n-am putut coborî în sala de jos. În mod curios, scările erau foarte curate, semn că cineva se străduiește să aibă grijă de clădire.
Mansarda e plină de cărți în ebraică, răvășite de vânt și hoți.
