A sosit iar sezonul când românii se lamentează că în magazine se găsesc legume din import, așa că trebuie făcută lumină în subiect.
„Roșiile turcești” (italiene, olandeze, israeliene, etc) se găsesc în magazine și chiar și piețe în perioada noiembrie-mai, când nu sunt disponibile tomate produse local.
Lipsa aromei naturale se datorează selecției repetate a hibrizilor în funcție de caracteristici precum productivitatea, rezistența la transport, manipulare și shelf life. Aroma aceea e dată de o substanță secretată de plantă pentru a se apăra de dăunători, iar în condiții de producție în seră este înlocuită de pesticide și devine inutilă. Se numește selecție artificială.
Dacă nu ar veni din țări mai calde și ar fi produse aici pe timpul iernii, legumele ar fi mult mai scumpe și mai lipsite de gust, pentru că România are ierni mult mai reci și mai întunecoase decât Turcia, de exemplu. Să încălzești și să luminezi o seră de legume pe timp de iarnă în România costă substanțial mai mult decât dacă ai cumpăra roșiile de la cei care le produc mai ieftin și le-ai transporta până aici.
Nimeni nu e nebun să plătească transport pe mii de km în loc să bage banii în buzunar și să aducă roșii de la Dăbuleni, doar că legumele nu sunt pantofi, nu se produc pe linia de asamblare.
Legumele disponibile în piețe în martie-octombrie sunt, într-adevăr, mai gustoase, pentru că sunt produse în perioada caldă, iar soiurile folosite nu sunt alese exclusiv pentru rezistența la transport. Roșia a fost culeasă aseară ori azi dimineață, ai cumpărat-o după amiază, iar seara o mănânci. 24-48h de la cules.
Roșia din Turcia a stat 12h în ladă după cules, 48h pe drum, 12h în depozitul central al supermarketului, încă 12h până a ajuns la raft. Cel puțin 3-4 zile până o cumperi tu.
Dar de ce ne-am plânge ca sunt legume din import în magazine? În mod tradițional, românul nu consuma legume proaspete de Crăciun, pentru că nu avea de unde. Așa au apărut murăturile, oamenii încercau să conserve legume pentru iarnă și au descoperit că sarea încetinește descompunerea.
În aceeași logică, țările arabe se întreabă probabil de ce importă anual 2 milioane de oi din România. Pentru că aici sunt dealuri cu iarbă din belșug, iar la ei nu.
