Fabrica de bere Bragadiru a fost construită în 1894, de către comerciantul de alcool Dumitru Marinescu Bragadiru (numele vine de la comuna unde avea o moșie), împreună cu palatul cu același nume. Industriașul era deja, la acea vreme, al doilea cel mai bogat om din România, după George Cantacuzino Nababul.
Clădirea palatului era destinată birourilor, spațiilor pentru muncitori, sălii de bal și cinema, câtorva magazine și depozitării de materii prime (în subsolurile masive din cărămidă și înalte de 6m).
În 1901, fabrica este menționată ca fiind cea mai mare din țară (mai mare decât Luther/Grivița), având mașini cu aburi de 120 de cai putere.
Se spune că prima linie de telegraf din țară a fost instalată între fabrica de bere și moșia industriașului din comuna Bragadiru.
Naționalizată în 1948, a devenit Fabrica de Bere Rahova, urmând să aibă soarta celor mai multe astfel de afaceri după 1990: abandonul. După câteva tranzacții imobiliare, una dintre clădiri, dinspre piața de flori George Coșbuc, a fost renovată și este magazin de mobilier și decorațiuni.
Palatul a fost consolidat și pare că într-o vreme a fost și folosit, existând pereți din rigips și ceva finisaje, dar a fost din nou abandonat și acoperit de graffitti. Deși structura e solidă, acoperișul a zburat de pe colțul unei aripi și a aterizat în stradă acum vreo 2 ani, lăsând descoperită o parte mărișoară din clădire. Aici, în palat, sunt urme de locuire și chiar un adăpost curățel, cu saltea, scaun și oglindă, al unui om fără alt adăpost.
Fabrica în sine era formată din mai multe clădiri, din care se păstrează două mai masive și una ce pare să fi fost depozit. Se văd prin pereți și podele urmele de țevi și cazane metalice, acum majoritatea dispărute. Spre surprinderea mea, încă mai sunt cantități mari de fier vechi în ele.
Ca în mai toate clăridile industriale abandonate în care am fost, treptele ce duceau la ultimul nivel au fost tăiate, preventiv, dar am reușit să urcăm printr-un rezervor de beton ce pornea de la mansardă și ducea până la etajul 6, fiind dotat cu trepte din fier în interior. Sunt 4 astfel de vase uriașe, presupun că erau pentru stocarea orzului și apoi trimiterea lui la etajele inferioare prin cădere. A, și sunt pline de porumbei.
