Catedrala națională a Americii e un proiect proiect la care au visat, pe rând, George Washington, Abraham Lincoln și probabil mulți alți președinți și guvernatori. A fost începută abia în 1907 și terminată în 1990, cu fonduri private, fiind a doua ca mărime din SUA. Nu știu cum de nu s-au gândit ei să dea bani de la buget.
În urma unui cutremur din 2011 a suferit pagube de 34 de milioane de dolari și au strâns până acum 10 milioane din donații (plus bilete de vizitare și evenimente).
În februarie, când am vizitat-o eu, aveau un panou mare cu LED-uri instalat în centru, urmând ca seara să fie o vizionare de film urmată de o discuție liberă. După turul ghidat ești încurajat să explorezi singur subsolul și să iei liftul ce duce la etajul 7 al turnului din față, de unde poți vedea detaliile arhitecturale de pe acoperiș și turnul central. Am menționat că au mai multe toalete pentru vizitatori și nu există liftier?
Catedrala mai organizează o groază de evenimente și concerte (nu doar de muzică bisericească), picnicuri în parcul ce o înconjoară, chiar și sesiuni de yoga și meditație. La fiecare eveniment există o donație recomandată.
De altfel, interiorul e plin de inscripții și plăcuțe ce amintesc de ajutorul diverșilor benefactori: „această coloană a fost construită de X”, „acest lift (!) A fost donat de Y”, „vitraliile acestea au fost plătite de Z”, etc.
Prin comparație, câteva milioane de români susțin din taxele lor costurile colosului sclipicios de lângă Casa Poporului, fără să fi fost consultați. Ei nu primesc nici o inscripție, dar o să avem clopot de 500.000€ cu mecla lui Daniel.
Eu știu 3 biserici cu valoare istorică aproape de București, toate în ruină. Despre două dintre ele știu că au fost construite cu fonduri private, iar culmea ipocriziei e că pe site-ul Episcopiei Giurgiului există un cont de donații pentru renovarea Schitului Barbu Bellu din Goştinari, abandonat de mai bine de 100 de ani. Probabil nu sunt bani pentru monumentele astea, deh, famelie mare, renumerație mică.
Diferența de mentalitate e enormă. BOR s-a obișnuit cu banii mulți și degeaba și își tratează enoriașii (și finanțatorii) cu aroganță și dispreț. Iar conservatorii români continuă să aplaude finanțarea de la bugetele locale a Catedralei și a excursiilor la moaște.
Există o demnitate a oamenilor care își practică credința pe banii lor, dar nu la noi.
