Impresii din Maroc, Ep. 2:
Bucătăria marocană nu e extraordinar de diversă, dar face abuz de condimente și ăsta e un lucru minunat. Cel mai des întâlnite sunt „tajin”urile, denumite așa datorită vasului din lut ars în care sunt puse ingredientele, având un capac conic cu orificiu în vârf. E un fel de Dry Cooker avant la lettre.
Tajin-ul se face din pui, vită, miel ori vegetarian, cu roșii, ardei, dovlecei, vinete, măsline, lămâie și 48 de prafuri colorate. Sau 52, mă rog. Multe prafuri colorate.
Mai găsești cârnați de vită și oaie, „chaorma” în lipie făcută pe loc, caldă și pufoasă, pește la grătar, calamar și creveți. Toate pe stradă, la colț, într-un gang, într-o cameră cu 4 mese și tot atâția metri pătrați.
Desertul e compus din tot felul de foetaje cu miere, nuci, migdale și alune, sau din fructe din abundență. Portocalele nu sunt niciodată portocalii, sunt verzi-gălbui, dar sunt delicioase, mango imense și dulci, grapefruit, mandarine mici și aromate, sau fructe de cactus. Cea mai frumoasă și emoționantă imagine pe care o poate vedea un gurmand în Marrakech este o tarabă uriașă plină de rodii roșii și zemoase.
Marocanii sunt oameni săraci, dar mucitori, umblă toată ziua de colo-colo să vândă ceva, să plimbe pe cineva cu șareta, să îți ofere un ceai. Sunt destul de săritori și amabili cu turiștii și se vor opri bucuroși din ceea ce fac pentru ca îți explica încotro e cutare monument pe care îl cauți. Am fost surprins să descopăr că vorbesc engleză mult mai mult și mai bine decât franceză.
Le place maxim să facă negoț și să se târguiască. Dacă n-ai gena asta, o să plătești cel puțin dubliu față de cât ar fi dispus vânzătorul să primească. Prin ziua a 3-a am învățat că trebuie să faci o contraofertă de 30% din cât ți s-a cerut și să bați palma la cel mult 50%. Poți cere reducere și la restaurante, dacă ai un grup suficient de mare cu tine, dar de regulă plasatorii vor arunca în tine cu sucuri și deserturi bonus încă dinainte să te decizi.
Seara târziu, străduțele din Medina se liniștesc și nu mai găsești decât eternele pisici și pe alocuri grupuri de localnici, majoritatea bărbați. Cu toate astea, n-am avut nici un moment senzația că n-am fi în siguranță, chiar și atunci când eram doar 2-3 persoane. Am văzut și turiste umblând în grupuri de câte 3-4, ori mamă și fiică, fără să se teamă.
Desigur, dacă ești o domnișoară îmbrăcată mai…tropical, vei primi o doză de fluierături și saluturi (respectuoase), dar vei avea și o putere de convingere mai mare în negocieri. Dacă aș face un studiu, probabil aș descoperi că domnișoarele petrec cu 50% mai puțin timp și obțin reduceri de 3 ori mai mari decât bărbații.
Deși e o țară islamică, iar la ora 5 dimineață și de încă 4 ori pe zi zbiară un căpiat în boxe, oamenii nu par în general să fie fundamentaliști. Am văzut multe localnice umblând cu capul neacoperit, conducând mașini, scutere ori biciclete, vânzând diverse ori pur și simplu plimdându-se prin oraș.
Alcool nu se găsește oriunde, dar la restaurantele de lux găseai vin, iar la Carrefour există raion separat pentru alcool. Am găsit și șuncă de porc și prosciutto. Dacă la ieșirea din raionul cu alcool primea niște priviri mai mult curioase, când ieșeai din cel special delimitat, cu produse din porc, se uitau la tine ca la ultimul om. 🙂
