Depoul din Fetești a fost construit în anii 1880, în 1890 începând construcția podului feroviar peste brațul Borcea, proiectat de Anghel Saligny. Doi ani mai târziu, în incinta depoului este construită o centrală electrică cu patru motoare Diesel și o putere totală de 285KW.
Jumătatea stângă a depoului pare a fi clădirea originală, întrucât are coșuri de fum pe fiecare linie, pentru testarea locomotivelor cu aburi. Cea dreaptă pare puțin mai nouă sau poate doar mai bine întreținută, având uși din tablă de aluminiu, în spatele cărora se disting câteva locomotive Diesel făcute de Electroputere Craiova în anii ’60.
În curte zace o locomotivă cu aburi construită de uzinele Skoda în 1921, destul de întreagă. Câteva sute de metri mai departe, pe o linie dezafectată, găsim rămășițele altei locomotive cu aburi, produsă la Reșița în 1937. Din ea lipsesc deja toate piesele ce puteau fi demontate și duse la fier vechi, inclusiv masivul capac frontal. În spatele ei e o foreză de zăpadă acționată tot de un motor cu aburi. Se pot vedea cazanul uriaș și roțile zimțate ce transferau puterea către freza montată frontal.
Cele două locomotive aparțin, se pare, Ministerului Culturii, fiind ceva obiecte de patrimoniu. Legea spune că nu pot fi reparate decât de experți ce lucrează la o uzină autorizată, ceea ce nu există în România, așa că sunt lăsate în ploaie. Logic, nu?
Locomotiva produsă la Reșița
