Cazinoul Constanța

De departe cea mai mare și mai frumoasă clădire în stil Art Nouveau din țară, Cazinoul din Constanța a fost criticat la momentul inaugurării tocmai pentru stilul arhitectural, considerat de conservatorii din epocă prea încărcat și flamboaiant.

Cazinoul a fost inaugurat în 1910, fiind construit de un arhitect francez pe locul unei foste săli de evenimente, o clădire mai mică și mai simplă, din lemn. În timpul Primului Război Mondial a devenit pentru scurt timp spital de campanie, fiind afectat de bombardamentele germane ce vizau Portul Constanța.

În 1986 este renovat ultima oară, iar în 1992 sunt făcute reparații minore la acoperiș, în urma unei furtuni.

Nu știu când a fost abandonat, dar vremea și marea îl erodează constant. Plouă înăuntru în câteva săli iar tencuiala a căzut complet de pe unii pereți, lăsând loc mucegaiului, mușchiului și chiar unor ferigi să crească nestingherite. E plin de porumbei care și-au făcut cuiburile pe decorațiunile superbe și pe candelabrele extrem de bogat ornamentate.

Holul principal e dominat de scara principală ce duce către sala de bal de la etaj și de fereastra uriașă din spatele ei. La parter erau cafeneaua și restaurantul cu câteva săli și acces la terasa dinspre mare. La etaj găsim sala mare de bal și spectacole și alte câteva încăperi care erau dedicate, probabil, jocurilor de noroc și recepțiilor.

Draperia și candelabrul cel mare sunt încă la locul lor în sala de spectacole. Fereastra uriașă cu detalii din fier reprezintă o scoică și își are perechea în oglindă pe peretele de vizavi, sub forma unei picturi ce conține semnele zodiacului, o navă cu pânze și măștile ce simbolizează arta teatrală. Colțurile sălii sunt decorate cu cornul abundenței, semn al prosperității și opulenței. În spatele scenei sunt recuzita, ușile colorate ale cabinelor artiștilor și o cameră a luminilor.

Întreaga clădire e plină de detalii cu temă acvatică, potrivită cu amplasarea ei. Balcoanele și terasele au forma unor cochilii sau ale unor valuri iar decorațiunile din afară au liniile unei lotci pe apă.

La subsol se aflau bucătăria enormă și spațiile de depozitare, existând un mic lift cu care preparatele erau trimise la etajele superioare. Acum e plină de pisici și resturi de porumbei morți.

De vreo 15 ani încoace se aude an de an că ba Primăria, ba Ministerul Culturii, ba Compania Națională de Investiții va aloca nu știu ce sumă pentru renovarea Cazinoului și tot nu se întâmplă nimic. O așa proprietate ar fi simplu de vândut unui lanț internațional sau unui investitor care să o renoveze și să îi readucă strălucirea.